Preavizul reprezintă un mecanism juridic important care asigură protecție atât pentru angajat, cât și pentru angajator în situația încetării raporturilor de muncă.
Preavizul reprezintă perioada de timp în care salariatul sau angajatorul, după caz, este obligat să înștiințeze cealaltă parte despre intenția de încetare a contractului individual de muncă, înainte ca această încetare să producă efecte. Această perioadă este reglementată prin Codul Muncii și poate fi prevăzută și în contractul individual de muncă sau în contractul colectiv de muncă, având rolul de a asigura un interval de tranziție în care ambele părți să se poată pregăti pentru încetare.
Preavizul în cazul concedierii
Preavizul în cazul concedierii este un drept al angajatului și presupune un minimum de 20 de zile lucrătoare acordate acestuia pentru a-și găsi, eventual, un nou loc de muncă. Modul de calcul al acestui termen a fost tranșat în anul 2024 printr-un recurs în interesul legii.
Soluția oferită de ICCJ a fost următoarea:
„În interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 75 alin. (1) și art. 278 alin. (1) din Codul muncii, termenul de preaviz începe să curgă din ziua următoare comunicării notificării de preaviz și se împlinește în ultima zi a termenului, dispozițiile art. 181 alin. (1) pct. 2 și alin. (2) din Codul de procedură civilă, precum și cele ale art. 2.553 alin. (1) din Codul civil nefiind aplicabile. Obligatorie, potrivit dispozițiilor art. 517 alin. (4) din Codul de procedura civilă.”
În cazul concedierii, preavizul este perioada de timp în care angajatorul notifică salariatul despre intenția de a pune capăt contractului individual de muncă. Conform Codului Muncii, preavizul este obligatoriu și trebuie să fie comunicat în scris, specificând motivele concedierii și durata preavizului.
Perioada de preaviz oferă protecție angajatului în cazul concedierii. Astfel, persoana în cauză se poate pregăti pentru încetarea contractului de muncă. În plus, poate avea dreptul la compensații sau indemnizații conform prevederilor legale și ale contractului colectiv de muncă aplicabil.
În cazul concedierii în perioada de probă, salariatul nu are drept de preaviz. Nici în situațiile în care concedierea a fost realizată din motive imputabile salariatului.
Preavizul în cazul demisiei
Preavizul în cazul demisiei este un drept al angajatorului care să-i permită identificarea de soluții pentru continuarea activităților societății/entității. În acest interval de timp angajatorul poate lua măsurile necesare pentru asigurarea continuității în bune condiții a tuturor sarcinilor de serviciu avute de salariat.
Conform art. 81 alin. (4) din Codul muncii, în cazul demisiei, termenul de preaviz este cel convenit de părți în contractul individual de muncă sau, după caz, cel prevăzut în contractele colective de munca aplicabile și, nu poate fi mai mare de 20 de zile lucrătoare pentru salariații cu funcții de execuție, respectiv mai mare de 45 de zile lucrătoare pentru salariații care ocupă funcții de conducere.
În cazul demisiei, preavizul este perioada de timp în care salariatul notifică angajatorul despre intenția de a pune capăt contractului individual de muncă.
Salariatul are dreptul să demisioneze fără perioadă de preaviz în situația în care angajatorul nu își respectă obligațiile asumate prin contractul individual de muncă.
Nu se acordă perioadă de preaviz în situația în care contractul individual de munca încetează în timpul perioadei de probă prin notificarea scrisă a angajatului transmisă angajatorului.
No responses yet